TEMPORÁR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.
temporar, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 202 / V: (înv) tim~, timpurariu / Pl: ~i, ~e / E: fr temporaire, lat temporarius] 1 Care există pentru scurt timp Si: provizoriu, trecător (22), vremelnic, (îvr) temporal (1). 2 Care exercită o activitate un timp limitat.