TOPOGRAFÍE, (2) topografii, s. f. 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor pentru porțiuni restrânse din suprafața Pământului și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a acestora în plan orizontal, în scopul întocmirii de hărți și planuri. 2. Descriere amănunțită a unui loc sub raportul așezării, configurației etc.; mod în care sunt dispuse în spațiu elementele unui ansamblu. – Din fr. topographie.
topografie sf [At: GHEOGRAFIE, 4V / Pl: ~ii / E: fr topographie, ger Topographie, ngr τοπογραφία] 1 Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica2 măsurătorilor unor porțiuni restrânse din suprafața Pământului, precum și cu reprezentarea acestora în plan orizontal, în scopul întocmirii planurilor și a hărților. 2 Descriere amănunțită a unui loc sub raportul așezării, al configurației etc. 3 Mod în care sunt dispuse în spațiu elementele unui ansamblu.
TOPOGRAFÍE s. f. Ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni a scoarței Pământului, cu determinarea poziției elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici (considerate plane), precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate, în scopul întocmirii de hărți și planuri. ♦ Descriere amănunțită a unui loc sub raportul așezării, configurației etc.; mod în care sunt dispuse în spațiu elementele unui ansamblu. – Din fr. topographie.