URÉE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] – Din fr. urée.
URÉE s. f. Substanță organică incoloră, cristalizată, care se găsește în urină și în sânge (produsă de dezagregarea substanțelor azotoase în organismul animal) sau se obține pe cale sintetică, fiind folosită ca îngrășământ agricol sau la fabricarea unor mase plastice, a unor medicamente etc. [Pr.: -re-e] – Din fr. urée.
uree sf [At: ANTROP. 134/19 / P: ~re-e / V: (îvr) ureum s / Pl: ? / E: fr uree] Substanță organică incoloră, cristalizată, solubilă în apă, prezentă în sânge, care se elimină prin urină sau se obține sintetic, fiind folosită în industria chimică ori ca îngrășământ agricol Si: carbodiamidă.