AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. ♦ Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus.
autonóm, ~ă a [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr autonome] 1 Care se conduce după propriile sale legi. 2 Care se administrează singur, deși aparține unei organizații politice mai vaste. 3 Independent.