BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.); profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.
benefíciu sn [At: HAMANGIU, C. C. 111/ P: ~fi-ciu / Pl: ~cii / E: fr bénéfice, lat beneficium] 1 Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva. 2 Profit financiar al unei întreprinderi, diferență dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. 3 (Îe) Sub ~ de inventar Clauză a moștenitorului, care nu va plăti datoriile succesorului decât în măsura activului primit, stabilit prin inventar. 4 (Înv) Reprezentație dată în folosul cuiva. 5 (Bis; înv) Demnitate ecleziastică dotată cu un venit. 6 (În Evul Mediu) Pământ dat de un suzeran unui vasal în schimbul unor obligații.
BENEFÍCIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.