BENEVÓL, -Ă, benevoli, -e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus.
benevól, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 425 / Pl: ~i, ~E / E: fr bénévole, lat benevolus] 1 De bunăvoie. 2 (Îs) Contribuție ~ă Sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul.
Vizionări: 9
