BOICÓT, boicoturi, s. n. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. – Din boicota (derivat regresiv).
boicot sn [At: DA ms / P: boi-cot / Pl: ~uri / E: drr boicota] 1 Suspendare (concertată) a legăturilor politice sau economice cu o țară, un grup social, o persoană etc., ca ripostă la o anumită acțiune a lor. 2 Neparticipare la o activitate, ca răspuns la o acțiune nepopulară.
BOICÓT, boicoturi, s. n. Interdicție declarată împotriva unui individ, a unui grup social, a unui stat etc. prin care se stabilește refuzul de a cumpăra, a vinde sau a întreține orice fel de relații cu cei supuși acestui procedeu. – Din boicota (derivat regresiv).