BOICÓT, boicoturi, s. n. Sistare organizată (totală sau parțială) a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale. – Din boicota (derivat regresiv).
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter.
boicota vt [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr boycotter] 1-2 A exercita un boicot (1-2).