CALITÁTE, calități, s. f. 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziție, situație, titlu care conferă un drept. ◊ Loc. conj. În calitate de… = cu dreptul de…, fiind… 4. (La jocul de șah) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis.
CALITÁTE, calități, s. f. 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însușire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate bună, de valoare. 3. Poziție, situație, titlu care conferă un drept. ◊ Loc. conj. În calitate de… = cu dreptul de…, fiind… 4. (La jocul de șah) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un cal. – Din fr. qualité, lat. qualitas, -atis.
calitate sf [At: CAZIMIR, L. U. 68 / V: cua~, cva~ / Pl: ~tăți / E: fr qualité, lat qualitas, -atis] 1-2 Însușire bună sau rea. 3-4 Fel de a fi (bun sau rău). 5 (Prc) Însușire bună. 6 (Îla) De ~ Foarte bun. 7 (Flz) Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 8-10 Poziție, situație sau titlu care conferă un drept. 11 (Îlcpp) În ~ de… Drept. 12 (Ljș) Diferență de valoare între un turn și un cal sau un nebun.