EDÍL, edili, s. m. 1. (În Antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.
edíl sm [At: NICOLAU, P. 214/7 / Pl: ~i / E: fr édile, lat aedilis] 1 (În Antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, sau se ocupa de aprovizionarea, de organizarea jocurilor etc. 2 (Adesea fig) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș.
EDÍL, edili, s. m. 1. (În antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.