EFÉB, efebi, s. m. (În Grecia antică) Adolescent care își făcea educația într-o efebie. ♦ Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ (Azi) Tânăr de o deosebită frumusețe. – Din fr. éphèbe, lat. ephebus.
efeb sm [At: BARIȚIU, P. A. I, 6 / S și: epheb / Pl: ~i / E: fr éphèbe, lat ephebus] 1 Adolescent. 2 Tânăr de o frumusețe deosebită. 3 (În Grecia antică) Adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar).
EFÉB, efebi, s. m. (în Grecia antică) Adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar). ♦ Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ (Azi) Tânăr de o deosebită frumusețe. – Din fr. éphèbe, lat. ephebus.