INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.
infirm, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, S. II, 94 / Pl: ~i, ~e / E: lat infirmus, fr infirme, it infirmo] 1-2 (Persoană) care are o infirmitate Si: neputincios, handicapat. 3-4 (Om) ciung. 5-6 (Om) șchiop.