PERFÍD, -Ă, perfizi, -de, adj. (Despre oameni) Care, sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere. ♦ (Despre manifestările oamenilor, fenomene, lucruri) Care este vătămător, periculos, fără să pară astfel. – Din fr. perfide.
PERFÍD, -Ă, perfizi, -de, adj. (Despre oameni) Care, sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere. ♦ (Despre manifestările oamenilor, fenomene, lucruri) Care este vătămător, periculos, fără să pară astfel. – Din fr. perfide.
perfid, ~ă a [At: CALENDARIU (1794), 36/28 / Pl: ~izi, ~e / E: fr perfide] 1 (D. oameni) Care, sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste Si: fățarnic. 2 (Asr) Care nu-și respectă cuvântul dat Si: necinstit. 3 (Pex; d. lucruri, fenomene) Care, în ciuda aparențelor, este periculos, vătămător. 4 (Pex; d. lucruri, fenomene) Care ascunde un pericol nebănuit. 5 Înșelător.