PLATITÚDINE, platitudini, s. f. (La sg.) Faptul de a fi plat (2); banalitate, mediocritate; (și la pl.) vorbă, idee banală, plată. – Din fr. platitude.
platitudine sf [At: HELIADE, O. II, 80 / Pl: ~ni / E: fr platitude] 1 Lipsă de expresivitate a unei creații artistice sau literare, a stilului etc. 2 Însușire a unui lucru de a fi banal, șters Si: banalitate. 3 Mediocritate. 4 (Ccr; mpl) Vorbă, idee, operă etc. banală. 5 (Frr) Slugărnicie. 6 (Frr) Josnicie.