PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.
plenar, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 135 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: lat plenarius, -a, -um] 1 a (D. ședințe, adunări, reuniuni etc.) Care se ține cu participarea tuturor membrilor Si: (liv) plenitudinar. 2 sf Consfătuire, ședință, adunare etc. la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 3 sf (Îs) ~ lărgită Adunare la care participă și persoane care nu fac parte din unitatea respectivă. 4 a (Liv) Întreg. 5 a (Liv) Complet. 6 a (Liv) Desăvârșit.
PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. (Livr.) Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.