PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus.
prozaic, ~ă a [At: HELIADE, D. J. 82/6 / P: ~za-ic / S și: ~osa~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr prosaïque] 1 (Înv) Scris în proză (4). 2 (Înv) Care este specific prozei (1). 3 (D. opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice. 4 (D. scriitori) Lipsit de talent. 5 (Pex) Banal (1). 6 (Pex) Vulgar.