PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s. f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație; compunere literară care folosește acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. Fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, aparținând realității de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa.
PRÓZĂ, (rar, 2) proze, s. f. 1. Mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație; compunere literară care folosește acest mod de exprimare. 2. Totalitatea operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor etc. 3. Fig. Lucruri comune, banale, vulgare, cotidiene, aparținând realității de fiecare zi. – Din fr. prose, lat. prosa.
proză sf [At: CR (1829) 1302/14 / Pl: (rar) ~ze / E: fr prose, lat prosa] 1 Mod de exprimare în literatură care nu se supune regulilor de versificație. 2 (Ccr) Compunere literară care folosește ca mod de exprimare proza (1). 3 (Csc) Totalitate a operelor în proză (1) ale unui scriitor, ale unui popor, ale unei epoci, ale unei culturi etc. 4 Literatură scrisă în proză (1). 5 (Rar) Text neliterar scris în proză (1). 6 (Fig) Platitudine în exprimare, în tratarea unei teme etc. 7 (Fig) Lucruri comune, banale, aparținând realității cotidiene. 8 (Îs) ~ poetică Proză (2) ritmată și rimată. 9 (Pex; îas) Probă care are conținut liric.