PURITÁN, -Ă, puritani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al puritanismului; p. ext. persoană care practică sau afișează o moralitate foarte severă. 2. Adj. Care aparține puritanismului, privitor la puritanism; p. ext. care profesează sau afișează o morală excesivă. – Din fr. puritain.
PURITÁN, -Ă, puritani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al puritanismului; p. ext. persoană care practică sau afișează o moralitate foarte severă. 2. Adj. Care aparține puritanismului, privitor la puritanism; p. ext. care profesează sau afișează o morală excesivă. – Din fr. puritain.
puritan, ~ă [At: FILIMON, O. II, 100 / Pl: ~i, ~e / E: fr puritain] 1-2 smf, a (Adept) al puritanismului (1). 3-4 (Pex) smf, a (Persoană) care practică, afișează sau pretinde o morală foarte severă sau care manifestă o rigoare excesivă în respectarea principiilor religioase și morale. 5 a Privitor la puritanism (1). 6 a Specific puritanismului (1).