TIPOLOGÍE, (1) tipologii, s. f. 1. Studiere sau determinare a tipurilor în care se pot clasifica obiectele, fenomenele etc. dintr-un domeniu oarecare. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. – Din fr. typologie.
tipologie sf [At: VUIA, PĂST. 15 / Pl: ~ii / E: fr typologie] 1 Studiu științific al trăsăturilor tipice2 (1) sau al relațiilor reciproce dintre diverse tipuri1 (1) ale unor obiecte sau fenomene. 2 Clasificare rezultată în urma tipologiei (1). 3 Ansamblu de tipuri1 (1). 4 Clasificare a tipurilor1 (11) literare. 5 Ansamblu de tipuri1 (11) literare. 6 Ramură a psihologiei care studiază tipurile1 (6) în care se pot clasifica oamenii, luând ca bază fie un anumit proces psihic, fie un grup complex de însușiri ale personalității. 7 (Lin) Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri, neluând în considerație istoria lor și relațiile dintre ele.
TIPOLOGÍE, tipologii, s. f. Studiu științific al trăsăturilor tipice sau al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. – Din fr. typologie.