URBÁN, -Ă, urbani, -e, adj. Care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc. ♦ Fig. (Despre atitudine sau comportare) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, amabil, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus.
urban, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr urbain, lat urbanus] 1 (Îoc rural) Care aparține orașului (1) Si: citadin (1), orășenesc. 2 (Îoc rural) Privitor la oraș Si: citadin (1), orășenesc. 3 (Iuz; îs) Comună ~ă Oraș (mai mic). 4 (Fig; d. atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanism (2) Si: politicos, civilizat (2), amabil (2).
URBÁN, -Ă, urbani, -e, adj. Care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc. ♦ Fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus.