VECÉRNIE, vecernii, s. f. 1. Slujbă religioasă care se face spre seară, în ajunul sau în ziua unei sărbători bisericești. 2. Timp al zilei pe la apusul Soarelui; chindie. – Din sl. večerĭnja.
vecernie sf [At: VARLAAM, C. 355 / V: (pop) ~ne (Pl și: reg, ~ni, ~ne), (reg) ~nă (Pl: ~ne), vicernă, vic~ / Pl: ~ii / E: slv вечерьніа] 1 (În ritualul creștin ortodox) Slujbă care se oficiază în biserică spre seară Si: (reg) avecernie. 2 (Trs; îf vecernă) Denie (1). 3 (Pex; lsg; de obicei precedat de prepoziții sau de locuțiuni prepoziționale) Timp al zilei către apusul soarelui (când are loc vecernia 1) Si: (pop) chindie (1),(reg) avecernie Vz toacă, ujină. 4 (Reg) Masă de seară care se face în ziua patronului4 casei.
vecernie s.f. (bis.) 1 Slujbă religioasă care se face în biserică spre seară, în ajunul sau în ziua unei sărbători. ◊ Fig. Vîntul cel trist… cîntă în vecernii de iarnă rugăciunile morților (IORGA). 2 Timp al zilei pe la apusul soarelui (cînd are loc această slujbă religioasă); chindie. 3 Ext. (ist.) Vecerniile siciliene = vesperile siciliene. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (reg.) vecerne, vecernă, vicernie s.f. /<slav. вечерьнꙗ.