VÉCTOR, vectori, s. m. 1. Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). ◊ (Adjectival) Rază vectoare. 2. (Med.) Organism care transmite germeni patogeni de la un animal la altul, de la om la om sau de la animale la om. [Accentuat și: vectór] – Din fr. vecteur.
vector, ~oare [At: SANIELEVICI, R. 72 / V: (rar) ~iu a / A și: vector / Pl: ~i, ~oare / E: fr vecteur cf lat vector] 1 sm Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, o unitate de măsură, o direcție și un punct de aplicație. 2 (Fiz; Mat) Segment de dreaptă orientat care simbolizează un vector (1). 3 sm (Fiz; Mat; îs) ~ unitate (sau unitar) Versor. 4 a (Mat; îs) Rază ~oare Segment de dreaptă orientat care unește originea unui sistem de coordonate polare cu un punct. 5 a (Mat; îas) Dreaptă (imaginară) care unește focarul unei elipse, al unei parabole sau al unei hiperbole cu un punct oarecare al curbei. 6-7 sm, a (Med) (Organism vegetal sau animal) intermediar și transmițător al unui germen patogen. 8 sm (Fig) Ceea ce transmite ceva.
vector s.m., adj. 1 s.m. (mat.,fiz.) Mărime matematică sau fizică definită printr-o valoare numerică, printr-o unitate de măsură, printr-o direcție de acțiune și printr-un punct de aplicație (reprezentată grafic printr-un segment de dreaptă orientat). ♦ Segment de dreaptă orientat, care simbolizează o astfel de mărime. ◊ Vectori (linear) independenți v. independent. Vector glisant v. glisant. Vector unitar v. unitar. 2 adj. (mat.) Rază vectoare = a) segment de dreaptă orientat care unește originea unui sistem de coordonate polare cu un punct; b) dreaptă (imaginară) care unește focarul unei elipse, al unei parabole sau al unei hiperbole cu un punct oarecare al curbei. 3 s.m., adj. (biol.) (Organism) care este intermediar și transmițător al unui germen patogen, al unui parazit sau al unui virus, constituind pentru acestea o gazdă temporară. 4 s.m. (genet.) Structură genetică capabilă de a se replica autonom în celula-gazdă adecvată. • acc. și vector, pl. -ori, -oare. /<fr. vecteur, engl. vector; cf. lat. vector, -oris „purtător”.