VEHEMÉNT, -Ă, vehemenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Violent, impetuos, furtunos. – Din fr. véhément, lat. vehemens, -ntis.
vehement, ~ă [At: HELIADE, O. II, 91 / V: (îvr) veem~, veemente, veeminte (Pl: veeminți), ~mint, ~minte a / Pl: ~nți, ~e / E: fr véhément, lat vehemens, -ntis cf it veemente] 1-2 a, av (Care se manifestă) fără reținere, dând curs liber sentimentelor Si: impetuos. 3 (Îvr; d. fenomene ale naturii) Care se manifestă cu o intensitate deosebită.