PERPETUÁ, perpetuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să dureze sau a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată; a (se) transmite (din generație în generație, din veac în veac); a (se) continua. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuer, lat. perpetuare.
perpetua vtr [At: CR (1868), 72/22 / P: ~tu-a / Pzi: ~uez, 3 (înv) perpetuă / E: fr perpétuer] 1-2 (A face să dureze sau) a continua să dureze veșnic sau vreme îndelungată. 3-4 A (se) transmite din generație în generație, din veac în veac.